O poveste minunată despre empatie, prietenie și acceptarea diferențelor dintre oameni. Pe lângă aceste subiecte principale, cartea Crocodilul din copac conține atât de multe simboluri, încât devine o bijuterie literară, captivantă și educativă atât pentru copii, cât și pentru adulți.
Într-o lume în care diferențele ar putea ușor să devină ziduri, personajele poveștii lui Roger Duvoisin descoperă valoarea profundă a empatiei și a prieteniei inocente, neumbrite de prejudecăți. În căutarea unui loc în care să se simtă înțeles și acceptat, un crocodil întâlnește suflete asemănătoare, cu care împărtășește aceleași interese și sensibilități. Prin intermediul acestei povești, autorul ne arată cât de vindecător și plin de sens poate fi să găsești un mediu în care nu trebuie să te schimbi pentru a aparține, ci ești primit și acceptat exact așa cum ești.
Rățușca Bertha și iepurașul Johnny se odihneau sub un stejar, atunci când acesta din urmă observă o coadă de crocodil în scorbura unui copac. O atenționează pe rățuscă de ceea ce a văzut, însă Bertha consideră că e absurd și sigur și-a închipuit una ca asta. De teamă, iepurașul fuge și râmâne doar rățușca lângă copac. Crocodilul îi cere raței să nu plece și ea, să nu se sperie la fel ca iepurașul. Bertha începe să-i pună întrebări, să se lămurească dacă se poate încrede în acest crocodil apărut într-un copac – un mediu nefiresc pentru un astfel de animal. Decide să-l creadă, fără a judeca, și să-l prezinte și celorlalte animale de la fermă.
Povestea lui Roger Duvoisin, Crocodilul din copac, deschide o discuție importantă despre echilibrul dintre siguranță instinctivă și deschiderea empatică în educația copiilor.
Iepurașul Johnny nu stă pe gânduri, iar instinctul îi spune să fugă imediat după ce vede coada crocodilului, crezând că este în pericol. Povestea nu ne spune că iepurașul a greșit alegând să fugă. Dimpotrivă, reacția lui a fost una firească. Frica este o reacție naturală și sănătoasă în rândul copiilor, esențială supraviețuirii. Este important să discutăm cu copiii noștri ce să facă mai departe, pentru a nu rămâne blocați în acea frică/panică, astfel că povestea aceasta încurajează nu suprimarea fricii, ci depășirea prejudecăților născute din frică, bineînțeles, cu prudență și atunci când circumstanțele permit asta. Așadar, este sănătos să își asculte instinctul atunci când simt frică, pentru că îi poate proteja. Dar, este și valoros pentru copii să revină asupra lucrurilor care le-au fost neclare sau înfricoșătoare, pentru a înțelege mai bine dacă frica a fost justificată. Iepurașul Johnny, în schimb, nu se mai întoarce în poveste – nu mai revine pentru clarificări.
Empatia apare în povestea aceasta prin acceptarea diferenței – un crocodil care are dinții ascuțiți la vedere, imagine care ne face și pe noi cititorii să credem că este un personaj negativ, ajunge să se comporte altfel decât ne-am aștepta. Rățușca Bertha are o deschidere empatică, încercând să gândească rațional de ce crocodilul este diferit, chiar dacă instinctul ei este să se ferească de acest animal. Empatia nu înseamnă să ignorăm frica, ci să ne dăm ocazia să vedem și din perspectiva celuilalt, după ce suntem în siguranță. Dacă teama ne face să respingem automat tot ce e diferit sau să devenim ostili, atunci ea nu mai este un scut de apărare, ci o barieră.
Am menționat la începutul articolului de simbolurile din această carte – Crocodilul nu este doar un simplu personaj de umor absurd. Dupã parcurgerea dialogului dintre Crocodil și Bertha ne putem da seama că acesta este imaginea omului stigmatizat de societate, izolat, traumatizat, poate puțin resemnat de situație din cauza epuizării psihice, anxios, sensibil, temător de viitorul său în situația dată, dar cu o mare dorință de a arăta lumii bunătatea din sufletul său.
Roger Duvoisin s-a născut pe 28 august 1904, la Geneva, Elveția. În tinerețe, i-a plăcut atât cititul, cât și desenul, spre încântarea tatălui său, arhitect. A venit în Statele Unite în 1927 pentru a crea designuri pentru o companie de mătase. Când afacerea s-a închis câțiva ani mai târziu, a decis să rămână în Statele Unite și să se concentreze pe literatura pentru copii.
Roger Duvoisin a primit Medalia Caldecott în 1948 pentru ilustrarea romanului “White Snow, Bright Snow” (1947) și a fost finalist la premiu în 1966 pentru “Hide and Seek Fog” (1965). Ambele cărți au fost scrise de Alvin Tresselt. Duvoisin a ilustrat, de asemenea, “The Happy Lion” (1954) și alte cărți scrise de soția sa, Louise Fatio. (Sursa biografiei: kids.britannica.com)
În limba română au fost traduse câteva dintre cărțile lui Roger Duvoisin, astfel: “Măgăruș Urechiuș“, “Petunia“, “Ai grijă, Petunia!“, “Casa celor patru anotimpuri“, “Merișor“, fiind atât scriitor cât și ilustrator pentru acestea. De asemenea, este ilustratorul cărții “Broscoiul din fântână“, de Alvin Tresselt.
Alte titluri de cărți pentru copii care au ca subiect central ideea de a nu judeca după aparențe:
- Crocodilul și dentistul, de Tarō Gomi – Editura Portocala Albastră
- Leul și pasărea, de Marianne Dubuc – Editura Trei/Pandora M
- Balul florilor, de Sigrid Laube și Silke Leffler – Editura Cartea Copiilor
- Lupul cel Mare și Lupul cel mic, de Nadine Brun-Cosme și Olivier Tallec – Editura Portocala Albastră
- Cozonăcei cu stafide, de Diana Tivu – Editura Frontiera
- Pernuța speriată și teribila întâlnire cu Moș Crăciun, de Diana Tivu – Editura DPH
- Zidul din mijlocul cărții, de Jon Agee – Editura Vlad și Cartea cu genius
- Cui i-e frică de Scufița Roșie?, de Georgiana Chițac – Editura Vlad și Cartea cu genius
- Tăurașul Ferdinand, de Munro Leaf și Robert Lawson – Editura Arthur
- Minunea, de R.J. Palacio – Editura Arthur
Fii primul care lasă un comentariu