Laura Iviniș a reușit să ne aștearnă pe pagină gândurile și trăirile de mamă, exact așa cum sunt ele, cu multă sinceritate, fără ambalaje, într-un ritm alert, amețitor. Cu cât citim mai mult, cu atât ne vom pune pe gânduri, ne vom amuza în sinea noastră, fiind oglindiți în acele pagini, dar ne vom și educa de ambele părți prin aceste dialoguri de sinceritate – ne vom da seama, nu doar de partea noastră de trăiri ci și de ceea ce gândesc și simt copiii noștri în momentul în care ne cer atenția prin anumite manifestări, ce gândesc atunci când mama ceartă, ridică tonul.
Cartea este menită să ne facă să vedem lucrurile și cu alți ochi, să vedem lumea și prin ochii copiilor, fiind un mic suport în același timp pentru a deveni un pic mai buni în relația noastră mamă-copil, iar acest lucru, pe mine cel puțin, mă ajută enorm. Cu calm și sinceritate în comunicare se pot face lucruri minunate, doar să nu uităm asta!
Prima impresie, bineînțeles, a fost cea legată de esteticul cărții – minunată. Se observă implicarea tuturor celor care au contribuit la realizarea acesteia și respectul față de carte, față de tema abordată și evident respectul față de cei care vor beneficia de conținutul ei.
Textul este pus și mai mult în valoare de ilustrațiile Cristinei Gyalai, care a reușit să transpună prin intermediul acestora mici momente din viața de zi cu zi a familiei, sau mai bine zis din viața unei mame.
Ilustrațiile, la rândul lor, sunt evidențiate de hârtia de calitate. Cred sincer că orice ilustrator, în primul rând, se bucură când munca sa este așternută pe o hârtie de calitate într-o carte, exact ca cea pe care au fost create inițial ilustrațiile.
Am rămas plăcut surprinsă de această carte – copertă cartonată, solidă, pagini mate și grosuțe legate pe bandă textilă, ilustrații inclusiv pe copertele interioare. I’m in, m-a vrăjit încă de la prima vedere. Apoi a urmat comoara creată de Laura Iviniș.
A doua impresie, așadar, a fost legată de textul ritmat, melodios, de cuvintele care curg necontenit si potrivit, de umorul fin – poate ca acel umor negru al britanicilor, de gândurile mele interioare în momentul lecturării – semn că a ajuns informația acolo unde trebuie, de comicul de situație – așadar o impresie foarte foarte bună.
Dialoguri sincere este o carte pentru copii, în versuri, utilă si educativă pentru părinți, deopotrivă, mai bună poate decât orice carte de parenting pe care am citit-o – mult mai personală, palpabilă, subiectivă, scurtă, la obiect, sinceră, fără ocolișuri, pe înțelesul oricui, cu câteva dintre subiectele care provoacă tensiune între mame și copii: separarea de copil pentru câteva ore, joaca independentă, ora de somn, momentele acelea la masă, câteodată imposibile, în care tot ce obținem este stres și nu hrănirea copilului în adevăratul sens al cuvântului, sau mai bine zis nu așa cum vedem noi mamele porțiile pe care ar trebui să le mănânce copiii. Ce ar mai lipsi este subiectul geloziei între frați. Poate acest subiect va fi tratat într-o nouă carte (?).
Cartea, după cum își poartă frumos titlul, invită la conectare, la sinceritate față de noi, în primul rând, și bineînțeles față de copiii noștri, să ne exprimăm cât mai bine sentimentele și trăirile, să ajungem să ne înțelegem reciproc.
Mai menționez faptul că după fiecare dialog/capitol în parte există și o activitate de realizat împreună cu copiii, în strânsă legătură cu subiectul dialogului. Avem parte chiar și de interactivitate scanând codul QR atașat paginilor dedicate acestor activități.
Mulțumesc, Laura Iviniș, pentru această carte si pentru sinceritatea de care abundă fiecare dialog în parte. Este, într-adevăr, o mică comoară pentru relația dintre mamă și copil. Mă simt om normal, mamă normală după lecturarea cărții, nesimțindu-mă vinovată, arătată cu degetul dintre paginile unei cărți scrise de specialiști care ne spun doar cum este normal să fim în relația cu copiii noștri, fără pată, călcați, apretați, perfecți. Respir ușor pentru că sunt și alte mame în situația mea, care mai scapă lucrurile de sub control, care obosesc, au nevoie de câteva momente singure, ridică tonul când doar asta e singura resursă din noi care mai e la îndemână, însă conștientizez că disciplina și binele cu mine va fi binele și cu copiii mei, iar ingredientul principal este SINCERITATEA.
Pe Laura Iviniș o puteți urmări pe site-ul dialogurisincere.ro. Acolo o veți descoperi pe Laura, ca om în primul rând, apoi ca mamă cu bune sau cu mai puțin bune în tot ceea ce implică acest rol și veți constata încă o dată sinceritatea cu care scrie despre relația părinte-copil, fără ocolișuri, fără acea frică de a fi judecată (tot de către mame), frică pe care o au majoritatea mamelor în online.
Fii primul care lasă un comentariu