După bufnițe, de Jane Yolen și ilustrații de John Schoenherr – Editura Vlad și Cartea cu Genius

Minunată! Astfel încep să vă povestesc despre această carte distinsă cu medalia Caldecott (1988) pentru minunatele sale ilustrații realizate de John Schoenherr.

Într-o seară târzie de iarnă, o fetiță și tatăl ei se duc după bufnițe – o tradiție de familie. Deși este seară, cu mult peste ora ei de somn, iar frigul îi impiedică să înainteze prin zăpadă, fetița este puternică și curajoasă, mândră să fie alături de tatăl ei, dornică să descopere o bufniță în pădure.

După bufnițe (Owl Moon) este o carte sensibilă din toate punctele de vedere, despre legătura strânsă dintre fetițe și tătici în special, despre relația părinte-copil în general, despre lucrurile mărunte și simple, de ce nu (!?), care contează în viață.

Copiii nu au nevoie de jucării și îmbrăcăminte scumpe, însă au nevoie de iubire, siguranță, înțelegere și timp de calitate petrecut alături de ei. Nu își vor aduce aminte peste ani de o anumită jucărie cumpărată cine mai știe când, însă de un moment magic încărcat de bucurie și emoție petrecut alături de părinți sau bunici, cu siguranță!

“Într-o seară târzie de iarnă, o fetiță și tatăl ei se duc după bufnițe.

Copacii sunt nemișcați ca niște statui uriașe și totul e liniștit ca într-un vis.

“Bu-hu-hu!” strigă tatăl, chemând misterioasa pasăre de noapte.

Dar nu primește răspuns.

Cei doi înaintează fără o vorbă, pentru că atunci când mergi după bufnițe nu ai nevoie de cuvinte. Ai nevoie doar de speranță.

Uneori găsești o bufniță, alteori nu.”

Mi-e dragă tare această carte. Poate și pentru că știu cât de specială poate să fie legătura între o fată și tatăl ei, observând asta de fiecare dată când fetele mele se joacă cu tatăl lor, sau ori de câte ori merg la cumpărături sau în parc împreună, doar ei singuri – un moment al lor, și ce încântare pe fețele lor! Orice realizare a lor trebuie împărtășită cu tata. Sunt mândre de el și el de ele.

Coperta cărții este cartonată, iar paginile sunt lucioase.

Pe Jane Yolen scrisul a pasionat-o încă din copilărie, când împreună cu fratele ei a creat un ziar în care publicau interviuri luate vecinilor. A urmat un liceu de muzică și artă, apoi a studiat științe umaniste la Smith College. Deși nu avea note extraordinare, a câștigat toate premiile la concursurile de scris poezii, premii pentru jurnalism și tot în acea vreme a publicat câteva poezii în mici ziare locale.

Cărțile ei au fost premiate cu Medalia Caldecott, de două ori cu premiul Nebula, Medalia Christopher, National Jewish Book Award și altele.

În prima imagine, se observă în spatele cărții un alt titlu semnat de Jane Yolen, și anume – Sister Bear, cu ilustrații superbe create de Linda Graves.