George Kranky are 8 ani. Este puțin cam speriat de bunica, pe care o consideră un fel de vrăjitoare. Cam asta își închipuie despre ea, atunci când aceasta îi vorbește răstit, de fiecare dată, vrute și nevrute, exprimându-și neplăcerile și frustrările vieții. Nu este mulțumită niciodată de George. Nu i-a adresat nicio vorbă bună lui George, niciodată. Dar lui George îî este de ajuns. Până aici i-a fost bunicii!
Atenție, vor fi divulgate detalii ale poveștii în ceea ce urmează!
Într-o dimineață, părinții pleacă la cumpărături în sat și îl lasă pe George în grija bunicii … sau pe bunica în grija lui George… . Cert este că George trebuie să-i dea bunicii medicamentul de dimineață după care tot urlă aceasta. Și, cum mama l-a avertizat să nu facă prostii, George, de plictiseală și cu o imaginație bogată, a început să se gândescă ce boacăne ar putea să facă. Nu a fost greu să-i vină vreo idee. Speriat de bunica pe care o numește zgripțuroaică și amintindu-și că trebuie să-i dea un medicament, ideea a venit pe loc: îi va face un medicament care să o liniștească măcar puțin, dacă nu de tot, pe bunica care pare că este o afurisită.
Începe să introducă într-o oală tot ce găsește prin casă, grădină și garaj: șampoane, creme, prafuri de purici, antigel, condimente și tot ce este mai cleios. Totul este pus la fiert și pregătit pentru ora medicamentului. Efectul nu este cel dorit. Bunica crește în mod miraculos, ajungând cu capul în podul casei și chiar mai sus, însă nicidecum să fie o bunicuță mai agreabilă și iubitoare.
Când ajung părinții acasă, ce să vezi? O bunică ieșită prin acoperiș! Degeaba i-a tot spus George să se oprească din crescut. Medicamentul încă își făcea efectul. Mama lui George este îngrozită, iar domnul Kranky, tatăl lui George, rămâne uimit de invenția băiatului și dintr-o dată nu mai vede, nu mai aude și nu mai știe nimic altceva decât că vrea animale uriașe la fermă. Din medicamentul rămas, săracele animale ajung mai mari decât casa, dar asta nu este de ajuns…. domnul Kranky vrea ca George să producă din nou medicamentul pentru a-l administra și altor animale. Dar oare George mai ține minte ce ingrediente a pus în oală? Care va fi efectul noului medicament și ce se întâmplă până la urmă cu bunica?
La final, George își dă seama, preț de câteva clipe. că a atins cu mâna lui marginile unei lumi magice.
Cărțile lui Roald Dahl sunt pline de umor și trebuie tratate ca atare. Bineînțeles că sunt și aspru criticate pentru limbajul și situațiile create. Una dintre cărțile criticate este chiar aceasta, George și miraculosul său medicament, pentru plotul și finalul său scandalos (?!) pentru unii.
Cartea este dedicată tuturor medicilor, în special celor care ajută la descoperirea unor noi medicamente, pentru care Roald Dahl are un respect nemărginit.
Așadar, dacă sunteți părinte și alegeți cărțile pe care le veți citi împreună cu copilul, și considerați că limbajul precum – zgripțuroaică, băbăciunea, babornița – în mod repetat, sau situația creată cu o bunică dificilă și răutăcioasă, nu sunt pe placul dumneavoastră, atunci poate nu ar trebui să alegeți tocmai cartea George și miraculosul său medicament. Cel mai bine ar fi să începeți lectura cu Matilda sau Marele Uriaș Prietenos, de același Roald Dahl, dacă doriți să citiți totuși ceva de acest autor.
Pentru oricine altcineva, care cunoaște umorul lui Roald Dahl, această carte trebuie adăugată la lista cărților de citit (pentru vacanța de vară, timp liber în weekend). Este ușor de citit, iar situațiile ciudățele și dialogurile comice te vor aștepta! Traducerea lui Florin Bican este nemaipomenit de savuroasă și păstrează intact umorul lui Roald Dahl.
Fii primul care lasă un comentariu