Eram în liceu atunci când am împrumutat cartea Împăratul muștelor, de William Golding de la biblioteca orașului. Cred că am abandonat cartea la primele acte de cruzime între acei copii care au ajuns pe insulă inocenți în urma prăbușirii unui avion și care după mai multe zile de conviețuire înfometați și înfricoșați, ajung ca cele mai urâte sentimente și comportamente să pună stăpânire pe ei, culminând cu pierderea inocenței lor.
Cruzimea nu m-a lăsat să termin povestea atunci, adolescentă fiind, dar am redescoperit povestea acum, citind romanul grafic și văzând cu alți ochi cartea, din perspectiva omului adult – și pot să spun că nu regret că citesc atât de târziu această carte și acum mai mult ca oricând o să recitesc și cartea cu textul integral.
Cartea roman grafic, Împăratul muștelor, este o bijuterie literară, un must read pentru adolescenți (nu foarte sensibili la cruzime) și adulți. Opera originală este studiată în școli, dar se prea poate să fie banată în anumite locuri tocmai pentru cruzimea acțiunilor personajelor.
Acest roman grafic este o adaptare a textului original al lui William Golding, însă conține multe fraze intacte decupate din opera originală, tocmai pentru a trata cu respect munca frumoasă a autorului. Pe lângă acestea, Aimée de Jongh a adăugat text, dând voce copiilor în ilustrațiile sale.
Aimée de Jongh reușește să facă o muncă de scriitoare și ilustratoare absolut demențială. Ilustrațiile create de ea transmit felurite sentimente de îngrijorare, milă, dezgust și într-un final bucurie amestecată cu tristețe, de parcă cititorul e acolo lângă acești copii pe insulă. Știți acele jocuri video în care ai opțiunea de a alege ceea ce dorești să răspundă personajele și cum ar fi frumos din punctul de vedere al jucătorului să se termine jocul? Cam în acel fel ajungi ca cititor să îți dorești ca personajele să fi răspuns altfel, să facă cu totul altceva și să nu comită acele acte de cruzime. Dar în locul acestui mod de schimbare de scenariu, asistăm la derularea unor crime produse de câteva suflete, cândva inocente.
Împăratul muștelor este un roman superb despre supraviețuire, instinct și rațiune, moralitate și imoralitate, cu diverse inserții simbolistice precum scoica pe care o folosesc copiii pentru a putea vorbi în fața celorlalți, reprezentând unitate, ordine și autoritate, apoi capul de porc mistreț acoperit de muște numit Împăratul muștelor, care reprezintă forța malefică care ajunge în mintea copiilor capabili de cruzime, dornici de putere. Micuțul băiat Piggy reprezintă ordinea, disciplina, civilizația și iubirea față de cei mai mici, neputincioși, însă devine un martir. Simbolistica acestei povești poate continua.
Mai jos las descrierea lui Radu Paraschivescu, care este și traducătorul acestui roman grafic:
„Insula este spaţiul surprizelor. Al misterelor. Şi al pericolelor care pândesc de pretutindeni. Un grup de copii, toţi băieţi, scapă cu viaţă după prăbuşirea unui avion şi se trezesc pe o insulă unde nu s-au gândit vreodată că vor ajunge. Insula este – sau cel puţin pare – pustie, deşi unii copii simt că mai e cineva (sau ceva) acolo. Asta nu-i împiedică să se organizeze, în încercarea de a-şi face viaţa mai uşoară. Deşi nu sunt închişi în celule igrasioase, cu zăbrele la ferestre, băieţii îşi dau seama că sunt totuşi prizonieri. În aer liber, dar prizonieri. De jur împrejurul lor e apă cât vezi cu ochii, ceea ce înseamnă că salvarea nu poate veni decât din altă parte. În aşteptarea ei, temători sau curajoşi, stângaci sau pricepuţi, slăbănogi sau dolofani, copiii învaţă lecţiile convieţuirii şi supravieţuirii. O fac dând la iveală spaime şi speranţe, într-o lume care nu seamănă deloc cu cea de acasă. O fac vânând sau fiind vânaţi. O fac încercând să găsească armonie între instinct şi raţiune, într-o aventură fără centură de siguranţă, în care pornesc fără siguranţa că se vor întoarce la fel de mulţi.“ — RADU PARASCHIVESCU
Fii primul care lasă un comentariu