Povestea unei colivii, de Rodoula Pappa și Célia Chauffrey – Editura Cartemma

Ce este libertatea, în fond? Este dreptul nostru absolut? Dacă vom pune această întrebare oamenilor din jurul nostru, vom primi nenumărate răspunsuri, diferite chiar, deoarece fiecare va înțelege acest drept al omului în felul său. Libertatea poate fi definită pornind de la diferite aspecte, în funcție de culturi, credințe și chiar puncte de vedere diferite. Cert este că fiecare s-a născut total liber și noi toți trebuie să avem dreptul de a trăi liberi în această lume, bineînțeles, respectând anumite norme de conduită și atât timp cât nu facem rău celor din jur.

Povestea unei colivii este despre dorința de a fi liber – liber ca pasărea cerului! Rodoula Pappa și Célia Chauffrey personifică o colivie, dându-i sentimente de iubire și egoism, ce este drept, precum și chip, mâini și picioare. Este o colivie tare simpatică și binevoitoare, care ar ajuta păsările să nu sufere de foame și sete niciodată, însă aceasta rămâne mereu goală. Nicio pasăre nu s-a așezat în ea, deși hrana și apa sunt acolo, iar ușa deschisă este mai mult decât o invitație înăuntru. Tristă, Colivia va începe să caute păsări doritoare de siguranța și confortul de a locui în micul spațiu oferit de ea. Dar, oare ce presupune acceptarea acestor beneficii?  În toată inocența sa, Colivia cere păsărilor să renunțe la libertatea lor de a zbura în voie – chiar dacă acest lucru presupune să se apere de prădători, sau să găsească hrană în cele mai dificile condiții.

I love it! 😀

Rândunica, vrabia, păunul…toate refuză să locuiască în Colivie. Aceasta rămâne în continuare tristă și singură. În ziua în care întâlnește o bufniță înțeleaptă, viziunea ei se schimbă și începe să reflecte asupra nevoii de libertate.

Rodoula Pappa a creat de fapt o poveste filozofică, asemănările dintre Colivie și Om fiind vizibile ochiului și minții, atât prin ilustrațiile acestea frumoase, cât și prin ideile generate de textul care ne invită să medităm asupra libertății, altruismului, iubirii aproapelui, prieteniei și respectului acordat celor din jurul nostru.

Finalul deschis al poveștii, mă face să mă întreb dacă un om prin natura sa, posesiv și dornic de a îngrădi, este capabil de o schimbare totală a viziunii și a caracterului său de dragul aproapelui, sau va recidiva într-un final, ajungând din nou la punctul zero?

Mulțumesc Editurii Cartemma pentru acestă carte cu un mesaj absolut minunat.