Într-un oraș nici prea mare, nici prea mic, se afla o grădină zoologică cu o mulțime de animalediferite, aduse din toată lumea. Într-o noapte, poarta grădinii zoologice este deschisă, iar o micuță căprioară, dornică să cunoască lumea din exteriorul grădinii, iese și explorează orașul și împrejurimile acestuia.
Descoperă o altfel de lume, uneori periculoasă, alteori liniștită, dar mereu liberă să cunoască lumea și natura, în voie, fără ziduri. Este adevărat, hrana trebuie căutată, dar ce delicioasă este ea la final de zi savurată în natură și liberă ca pasărea cerului!
După o vreme, ea se întoarce înapoi la grădina zoologică pentru a le spune și celorlalte animale cât este de bine să nu rămâi captiv într-o cușcă, oferindu-le șansa de a obține libertatea, care pare că ar fi dorită de toți, ținând poarta grădinii deschisă. Însă, rând pe rând, animalele vor veni cu cerințe către căprioară, uneori exagerate și nerealiste despre cum văd ei o altă lume în cazul în care ar renunța să fie servite mereu de îngrijitori. Doar o ursoaică nu stă pe gânduri, ținându-le predică colocatarilor despre minți încuiate și viața aceasta plină de bucurii, dar și de tristețe. Astfel că, doar Ursoaica pleacă cu Căprioara în lumea largă și liberă.
Asemenea finalului din Povestea unei colivii, Rodoula Pappa încheie și această poveste cu o întrebare:
“Hmm, se pare că și oamenii trăiesc în cuști. Ce-ar fi dacă într-o noapte ne-am întoarce la ei cu o legătură de chei?”
În timp ce citeam povestea mi-a răsărit în minte o idee, un mesaj al scriitoarei ascuns acolo printre rânduri și scos la iveală la final, cu o întrebare menită să te pună pe gânduri despre propria percepție despre libertate într-o societate democratică; despre curajul de a ieși din rând și curajul de a alege tu și nu alții, pentru tine; despre povara gândurilor apăsătoare care ne fac să ne închidem în noi, de cele mai multe ori.
Toată această poveste este un mesaj subtil despre societatea în care trăim, unde votul nostru se cumpără atât de ușor de către cei care dețin puterea în stat și pot influența cu ușurință un popor sărac din punct de vedere financiar și educativ, și locul unde persoane total nepotrivite decid pentru cei care sunt mult prea comozi și nepăsători de ceea ce se întâmplă în jurul lor, ca să mai și facă ceva pentru a schimba mersul lucrurilor.
Mie ca părinte, mamă a doi copii, mi-a plăcut enorm mesajul cărții și aș dori neapărat să le-o citesc copiilor mei la momentul potrivit, atunci când vom putea discuta și dezbate împreună mesajul ei, pentru că este atât de important să ne învățăm copiii de la cele mai mici vârste să fie independenți, să aibă inteligența, curajul și puterea de a decide ce este bine sau ce este rău pentru ei și semenii lor și, bineînțeles, odată cu toate acestea să fie liberi să se bucure de viață…
Cultura și educația îmbogățesc mintea și imaginația copiilor. Acestea sunt cheile despre care vorbește Rodoula Pappa la finalul poveștii micuței căprioare. Un copil educat va fi un adult responsabil în viitor, cu inteligență proprie și neinfluențabil de nimeni și nimic, dornic de a crea o lume mult mai bună pentru el și semenii săi.
Traducerea în limba română aparținei Sorinei Moisii.
Mulțumesc Editurii Cartemma pentru această carte, reușită din toate punctele de vedere. Mai dorim astfel de cărți, care ar trebui să se regăsească în biblioteca tuturor copiilor. Deschid minți și hrănesc sufletul celor mici și mari, în egală măsură.
Mi-ar face mare plăcere să mai citesc și alte povești pentru copii, scrise de Rodoula Pappa. Un exemplu de altă carte uimitor de frumoasă este On puppy’s nose, a grasshopper, scrisă de Rodoula Pappa și ilustrată de Seng Soun Ratanavanh. Vă las link-ul către descrierea cărții, aici.
Fii primul care lasă un comentariu