Copiii au teamă de abandon încă de mici, de când sunt bebeluși și încep să fie tot mai conștienți de persoana care îi ocrotește. Cum a ieșit mami din cameră pentru câteva clipe, cum începe plânsul!
Câteodată stau și mă uit la fetița mea care începe să-și manifeste atașamentul față de mine (uneori dus la extrem – mami nu are voie sa lase bebele din brațe nici măcar o secundă, altfel facem scandal) și mă duc gândurile departe, atât de departe că ajung în trecut, până la vârsta mea de doar 3 ani, la ziua în care încerca mama să mă încalțe, să mă ducă la grădiniță ( și eu nu și nu, căci știam ce urmează: să mă lase acolo!), la zilele în care ne duceam la bunica, iar în autobuz mă țineam în picioare de rochia ei (eh, nu conta că este loc liber lângă cineva. Dacă pleca mama și eu stăteam prea comod pe scaun?!), la toate acele momente în care mă apuca plânsul doar pentru că mama pleca și mă lăsa cu frații și bunicii (de fapt e un singur moment, căci nu s-a mai putut să mă lase acolo și să plece așa…de capul ei, nu!), de numeroasele dimineți în care mă trezeam că mama nu a venit încă de la schimbul de noapte și o așteptam cocoțată la geam, și la multe astfel de momente, căci sunt destule, în care nu puteam să stau nicio secundă departe de mama, de siguranța și căldura ei.
Acum când îi citesc fetiței cartea, Puii de bufniță, de Martin Waddell și ilustrată de Patrick Benson (Editura Cartea Copiilor, 2018), amintirile sunt și mai prezente: parcă această carte este asemenea unui bilet de călătorie spre copilăria mea.
Puii de bufniță sunt întruchiparea noastră, a copiilor ce-am fost cândva și poate încă suntem, speriați de abandon și de lipsirea de siguranță, chiar și pentru câteva clipe.
Cei trei pui, Nana, Nanu și Nic se trezesc în timpul nopții și își dau seama că mama nu este în cuib, alături de ei. Oof! Întrebarea este bineînțeles, unde este mama?
Nana, puiul cel mai mare încearcă să rămână pozitiv, îmbărbătându-i pe ceilalți doi: mama a plecat să aducă mâncare. Nanu, mijlociul, încearcă să nu-l cuprindă panica, fiind de acord cu tot ce spune Nana. Nic, cel mai mic dintre ei știe doar că mama lipsește și că o iubește tare mult.
Frica și nesiguranța, însă, nasc și îndoieli pe lângă scenarii mai favorabile: poate mama nu se mai întoarce.
Povestea se termină cu puișorii care rămân uniți pe o singură creangă, deși stau în afara cuibului, cu ochii închiși și cu o dorință arzătoare de a o revedea pe mama. Bineînțeles că mama bufniță apare în zbor, planând lin deasupra lor. Toți țopăie și sunt veseli, uitând cât de panicați erau cu doar câteva clipe în urmă. Mama a sosit și totul este bine acum.
Cartea poate fi citită copiilor începând de la cele mai fragede vârste ale lor. Bebelușilor le va plăcea vocea voastră mai ales când o să citiți dialogurile cu intonație iar copiilor de creșă/ grădiniță le va fi utilă povestea pentru a înțelege că mami nu pleacă niciodată tare mult, revine îndată mereu, chiar dacă sunt lăsați cu îngrijitoarele/educatoarele.
În plus, pe lângă mesajul său, cartea are formatul mic, cu colțuri rotunjite și paginile cartonate integral pentru mâinile celor mici. Fetița mea învârte cartea pe toate părțile și încă nu a reușit să o rupă.
Ceea ce ar putea reprezenta un minus, ar fi culoarea textului pe anumite pagini. Acesta nu poate fi citit cu ușurință seara, cu o lumină difuză în cameră. Daaar, având în vedere că am lecturat de n ori cartea, am memorat deja textul.
Fii primul care lasă un comentariu