Domnul Fox, vulpoi fantastic, de Roald Dahl

Iată o altă carte, scrisă de Roald Dahl și ilustrată de Quentin Blake, “Domnul Fox, vulpoi fantastic” în care fantasticul domn Fox încearcă să răstoarne planurile a trei fermieri bogați și nesuferiți, care vor să îi vină de hac.

Sunt foarte bogați și foarte răi. În fiecare seară, domnul Fox se strecoară în fermele lor pentru a fura găini, rațe, gâște, slănină sau orice altceva poate pentru a-și hrăni familia. În fiecare noapte, Boggis, Bunce și Bean încearcă să-l prindă pe domnul Fox, dar sunt depășiți de situație.

“- Nu vreau să țin un discurs. Vreau să spun doar un singur lucru, iar acesta e următorul: SOȚUL MEU E UN VULPOI FANTASTIC.”
Domnul Fox, vulpoi fantastic, pag. 95, Editura Arthur.

În cele din urmă, Bean concepe un plan strașnic în care el, Boggis și Bunce, vor păzi vizuina domnului Fox, pregătiți să îndrepte pușca înspre el în momentul în care va ieși.

Bineînțeles că vulpoiul Fox nu se așteapta la această capcană și are ghinionul de a rămâne doar cu un ciot din minunăția lui de coadă, dar este destul de rapid să intre înapoi în vizuină. Cei trei fermieri hotărăsc că nu vor aștepta necontenit să iasă domnul Fox, așa că iau lopata și încep să sape înspre casa vulpii.

Doamna Fox și copilașii sunt îngroziți, dar Fox le amintește că vulpile pot săpa mult mai repede decât oamenii. Întreaga familie Fox începe să sape tuneluri noi pentru a scăpa cu viață de fermieri.

Boggis, Bunce și Bean devin tot mai furioți și mai epuizați, astfel că decid din nou alt plan: singura modalitate de a-l prinde pe vulpoi este să sape tot dealul. Folosind două excavatoare, încep să distrugă dealul. Domnul Fox și familia lui continuă să sape tot mai adânc și ei. Vulpeii devin tot mai înfometați din cauză că nu reușesc să ajungă la suprafață în siguranță, să mănânce.

Ca norocul, Fox se întâlnește cu Bursucul, după toată această săpătură. Atât familia lui Bursuc, cât și cea a lui Cârtiță și a lui Nevăstuică au intrat în panică cu ce se întâmplă deasupra dealului.

Împreună își dau seama că au soluția la această problemă. Sapă cot la cot până ajung sub depozitul fermei lui Bunce, de unde se servesc cu rațe, gâște, șuncă și legume pregătite să fie vândute pe piață. Domnul Fox supraveghează “coșul de cumpărături”, astfel încât să fie suficientă mâncare pentru a hrăni pe toată lumea, dar nu atât de multă încât să îi fie observată lipsa pe rafturile depozitului. Vulpoiul face același lucru și cu pivnița secretă de cidru a domnului Bean.

“Zbor, plutesc din nou spre casă,
La mireasa mea frumoasă.
N-o s’mai fie cătrănită
De îndată ce-o să-nghită
Un litru de cidru la masă.” Domnul Fox, vulpoi fantastic, pag. 91, Editura Arthur.

Bursuc pune la îndoială caracterul moral al furtului, dar domnul Fox spune că el fură pentru a-și hrăni copiii, ca aceștia să rămână în viață. De asemenea explică faptul că furarea alimentelor pălește în comparație cu încercarea de a veni de hac cuiva. Bursuc acceptă acest raționament al vulpoiul și pregătesc un ospăț de zile mari cu mâncarea procurată. Toți convin că Fox e un vulpoi fantastic.

Între timp, Boggis, Bunce și Bean au rămas așteptându-l la gura vizuinii fără să știe ce se întâmplă. E posibil chiar și în zi de azi să aștepte, încă.

Cartea, tradusă în limba română de Florin Bican, la editura Arthur, o puteți cumpăra de pe libris.ro, carturesti.ro. Coperțile diferă în funcție de anul în care au fost printate, însă conținutul și structura lor sunt identice.