La Editura Humanitas Junior a fost reeditată această carte a scriitoarei Contesa de Ségur, Povești cu zâne, carte care ne-a încântat și ne-a făcut serile mai frumoase nouă, celor care am crescut mari cu ediția de la editura Ion Creangă. Acum, noua ediție îi va încânta și pe copiii noștri, cu frumoasele ilustrații ale artistului Iacob Dezideriu.
Poveștile cu zâne sunt următoarele:
Povestea Bălăioarei, a Bunei Căprioare și a lui Pisoi-Frumos
Bunul și Micuțul Henric
Povestea Prințesei Rozeta
Șoricelul cenușiu
Ursuleț
În una dintre aceste povești cu zâne o cunoaștem pe Bălăioara, fetița abandonată în Pădurea de Liliac la cerința mamei vitrege, Regina-cea-Vicleană, invidioasă pe frumusețea micuței și pe iubirea pe care i-o poartă tatăl, regele. După mulți ani petrecuți în această pădure, Bălăioara cade pradă minciunilor unui vrăjitor malefic și pune la îndoială adevărul și sinceritatea prietenilor, ca mai apoi să își răscumpere încrederea acestora prin căință și supunerea la încercări aspre din partea zânelor. Maturizarea nu este doar o schimbare de comportament, a trecerii copilăriei, ci și o transformare a modului în care vede Bălăioara lumea după toate întâmplările prin care trece, după toate personajele care trec prin viața ei. Copiii mai pot învăța să aibă o gândire critică vis-a-vis de observarea, detectarea și evitarea persoanelor care lingușesc și mint cu nerușinare.
Alături de micuțul și curajosul Henric străbatem lumea pentru a-și salva măicuța bolnavă – oricât de lung și dificil i s-ar părea drumul, iubirea ce i-o poartă mamei îl determină să treacă peste orice obstacol. Fiecare probă prin care trece Henric implică o formă de legătură cu natura, iar prin aceste interacțiuni, el învață răbdarea și curajul.
Rozalia din povestea “Șoricelul cenușiu” este curioasă din fire – nimic problematic până aici, însă ceea ce nu știe ea este că această curiozitate este un blestem asupra ei încă de la naștere, dat de o vrăjitoare rea, iar tatăl trebuie să o ferească de curiozitatea din lume, până când aceasta va împlini 15 ani. Rozalia învață ce este răbdarea, dragostea adevărată și fidelitatea.
Prințesa Rozeta ajunge să fie crescută de dădaca și nașa ei, Zâna-cea-Puternică, departe de surorile și părinții care nu o doresc la palat. Rozeta este invitată la palat în urma insistențelor zânei, iar acesta din urmă o ajută din să aibă cele mai elegante rochițe, în ciuda surorilor sale. Prințesa va avea două suprize acolo: un prinț și spre dezamăgirea ei, disprețul familiei. Vom vedea că bunătatea și virtutea sunt mai importante decât urâțenia invidiei.
Personajul Ursuleț este nevoit în urma unui blestem aruncat asupra lui și a mamei, să aibă chip de urs până când cineva, din dragoste va face acest schimb de chip cu el. Iubirea sinceră primează, iar bunătatea și frumusețea adevărată nu se văd întotdeauna la suprafață.
Printre rânduri o să simțiți un aer de basm cu influențe clare din Albă-ca-Zăpada, Cenușăreasa, Rapunzel, Frumoasa din pădurea adormită, Frumoasa și Bestia, care vă vor face să zâmbiți și să fiți încrezători că știți deja care este deznodământul poveștilor, însă ceea ce mai trebuie să aflați este că scriitoarea Contessa de Ségur aduce în atenția noastră aceste frânturi din poveștile clasice, dar le îmbracă în vrajă și apoi le dă zânelor o putere covârșitoare de a modela destinul fiecărui personaj, fie el protagonist sau antagonist, iar acestea nu sunt întotdeauna empatice cu cei care greșesc.
Poveștile cu zâne ale Contesei de Ségur au un puternic caracter moralizator, unde fiecare greșeală este taxată poate puțin cam dur și aduce după sine o lecție importantă. Prin încercări și răsturnări de situație, personajele învață să fie mai bune, iar cititorii descoperă frumusețea maturizării și puterea magiei care schimbă destine.
În urma lecțiilor dure date personajelor, precum transformarea într-un animal, sau căsătoria cu un alt personaj negativ, care să le arate antagoniștilor ce este adevărata răutate și cum se simte, zânele Contessei de Ségur încearcă punerea față în față a personajelor cu propriile greșeli, sub formă de justiție simbolică și educativă, pentru că nu pedeapsa este scopul, ci mijlocul prin care zânele pot să obțină căința acestora și evoluția lor, dacă nu, chiar maturizarea lor.
Toate aceste lecții de comportament susțin mesajul poveștilor – dau sens întâmplărilor și lasă în urmă o concluzie valoroasă. Nu faptul că un personaj ajunge cu chip de animal ar trebui să ne impresioneze, ci drumul parcurs de acesta care l-a condus spre o asemenea transformare urâtă. Mesajul uman al scriitoarei Contessa de Ségur este acela că orice greșeală are o consecință, dar și o cale de îndreptare.
Contesa de Ségur, pe numele său, Sophie Rostopchine, a fost scriitoare franceză, de origine rusă. Tatăl său a fost pe rând locotenent, ministru de externe li apoi guvernator al Moscovei. După ce familia sa a părăsit Rusia pentru exil, Sophie îl întâlnește pe Contele de Ségur, cu care se mărită – de aici și numele/titlul scriitoarei cu care și-a semnat cărțile – Contesa de Ségur. Aceasta a început să se dedice literaturii notând poveștile pe care le spunea nepoților ei și grupându-le pentru a forma ceea ce se numește acum Les Nouveaux Contes de fées – Povești cu zâne. (sursa informației)
Legat de ilustratorul acestei cărți, ce mi se pare interesant este că numele acestuia este trecut ca Iacob Dezideriu, atât pe noua ediție, cât și pe cea veche de la editura Ion Creangă, iar în alte cărți, numele acestuia este Iacob Desideriu, cu “s”, nu cu litera “z”. S-a născut în 21 iunie 1930, în Eliseni, fostul judeţ Orhei, actual Harghita (sursa locului de naștere).
Coperta este broșată, cu clape/flapsuri, cu o ușoară textură de catifea. Este foarte ușoară ca gramaj, plăcut de răsfoit și de citit, având și un font mărișor. Filele sunt mate, cu tentă ușor gălbuie – aduce mult cu ediția Ion Creangă. Metoda de legare a cărții nu pare a fi una favorabilă răsfoirilor dese – mă tem că după multe răsfoiri, paginile se vor desprinde din lipiciul cu care sunt prinse de cotorul cărții.
Fii primul care lasă un comentariu